Valoarea oamenilor în organizaţii

În actualul context economic, în care cele mai multe organizaţii continuă să lupte pentru existentă, se naşte o întrebare legitimă: Care este de fapt importanţa oamenilor în organizaţii?
Organizatiile sunt create de regulile si resursele aduse si adoptate de oameni, iar natura organizaţiei este un rezultat al acţiunilor oamenilor. Aşadar, comportamentul unei organizaţii reflectă alcătuirea psihologică, etnică, rasială, culturală şi politică a oamenilor.
Importanţa oamenilor ca „proprietăţi vitale” este de multe ori trecută cu vederea astăzi. Nesiguranţeleşi fanteziile noastre umane par să se reflecte în modul în care ne organizăm munca. Reţineţi că sunt firme unde roboţii pe care noi îi creăm ajung să fie mai puternici şi mai inteligenţi decât noi şi să devină o ameninţare majoră pentru viaţă şi „suprevieţuirea” noastră. Acest lucru se întamplă astăzi în mediul de afaceri. Organizaţiile devin gigantice şi preiau propriile caractere, imagini, atitudini şi inteligenţă. Corporaţiile mari duc acest lucru la un alt nivel, devenind foarte influente în modul în care puterile economice şi militare majore ale lumii iau decizii în ceea ce priveşte problemele de ordin  politic, economic, social, tehnologic, legal şi cel legat de mediul înconjurător.
Importanţa oamenilor în organizaţii este în continuare  imensă pentru că oamenii sunt cei care fac planul, proiectează, implementează, susţin şi încheie viaţa unei organizaţii. De la acest lucru simplist, dar vital, putem presupune că una dintre cele mai importante funcţii într-o organizaţie este managementul funcţiei de resurse umane.
Poveştile organizaţiilor din ultimele decenii pot fi reduse la afirmaţia că s-a produs un schimb de la autoritatea instituţională împlementată în structurile organizaţiilor către relaţii de management mai flexibile. Este o modificare în paradigma managementului de la conducere spre guvernare. Acest lucru poate fi regăsit şi în conceptul de guvernamentalitate introdus de Foucault ( M. Foucault, 1991). Putem urmări tranziţia de la conducere spre guvernare, adică spre ghidare, direcţionare, motivare şi formare a oamenilor în legătură cu ce este cel mai bine să facă pentru ei şi pentru organizaţie ca întreg. Aşadar, organizaţiile se redefinesc constant, în funcţie de cum sunt manageriate. Organizaţiile se transformă din instituţiile birocratice tradiţionale în organizaţii flexibile, centrându-se pe eficacitatea angajaţilor şi dezvoltarea acestor, generând soluţii inovative.
Este evident că abilităţile şi talentul individual nu mai sunt suficiente pentru succesul organizaţional. Elementul cu adevărat important este capitalul uman. Acesta se referă adesea la caracteristicile şi abilităţile pe care oamenii le aduc organizaţiilor, precum  devotament, loialitate, expertiză. Totuşi, resursele umane sunt foarte diferite de alte resurse dintr-o organizaţie. Aşa cum am menţionat mai devreme, oamenii au medii de provenienţă, valori, credinţe, niveluri de experienţă şi cunoştinţe diferite, aşadar, contribuţia lor la organizaţie ca şi o resursă, este foarte imprevizibilă, unică şi are potenţial pentru dezvoltarea ulterioară prin inovare. Deci, importanţa oamenilor în organizaţii, în acest context economic este maximă.

Reclame
Acest articol a fost publicat în organizații, organizational learning. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s