Cursurile de formare în proiectul Euroantreprenoriat, încheiate cu succes!

Echipa proiectului „Euroantreprenoriat – calificări universitare pentru europenizarea societății românești”  este mândră să anunțe încheierea cu succes a activității de formare circumscrisă activității 1.2. Dezvoltarea și furnizarea programelor de formare și perfecționare (inclusiv vizite tematice la instituțiile abilitate) în comunicare, leadership și antreprenoriat european pentru 36 de membri si experti calificare si programe de studiu ai Solicitantului.

În lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2014, 36 de cadre didactice din cadrul SNSPA au beneficiat de cursuri de formare în domeniul afacerilor europene și al funcționării instituțiilor europene. Cursurile au fost implementate cu sprijinul partenerului nostru, Institutul de Studii Europene din cadrul Vrije Universitiet Brussels (VUB). VUB-IES este o prestigioasă instituție academică, devenită Centru de Excelență Jean Monnet axat pe rolul Uniunii Europene în relațiile internaționale. Tematica principală a sesiunilor de formare a fost ”Training on European Policy-making and Teaching Methods in European Studies”.

Formarea a avut loc la Bruxelles și a fost urmată de vizite de studiu la sediile Comisiei Europeane, Consiliului Uniunii Europene precum și Parlamentulului European.  Acestea din urmă au fost considerate de către participanți punctul forte și elementul de originalitate al sesiunii de formare, aducând un plus de valoare din punctul de vedere al aplicării practice a noțiunilor teoretice.

Ca structură, cursurile au abordat următoarele tematici: Istoricul integrării europene, Designul instituțional al UE, Rolul, componența și funcționarea Comisiei Europene, Structura și funcționarea Parlamentului European, Consiliul UE, Porcesul decizional inter-instituțional, Metode de predare pe tematici europene, Exerciții de tip simulare.

Proiectul ”Euroantreprenoriat” vizează dezvoltarea și consolidarea învățământului superior din România, actualizarea și diversificarea programelor de studii la nivel masteral relevante în contextul europenizării societății românești, validarea calificării academice de ”expert în afaceri europene” și introducerea euroantreprenoriatului ca domeniu de studiu transversal.

„Euroantreprenoriat – calificări universitare pentru europenizarea societății românești” (POSDRU/156/1.2/G/140578) este un proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Axa prioritară nr. 1 – „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”, Domeniul major de intervenţie 1.2 – „Calitate în învăţământul superior”.

 

 

Reclame
Publicat în universitate | Lasă un comentariu

Tăcerea ca o formă de comunicare managerială

Şi tăcerea poate fi o strategie de comunicare managerială. Un manager poate apela la tăcere, ca mijloc de comunicare nonverbală, atunci când: dezaprobă anumite opinii şi nu vrea să discute în contradictoriu; consideră că există anumite fapte, situaţii asupra cărora este mai bine să nu se pronunţe; doreşte să nu divulge un secret de serviciu. Folosind tăcerea în momente cheie, pregătindu-se să asculte, managerul poate încuraja vorbitorul să continue sau să îşi exprime sentimente şi atitudini pe care altfel nu le-ar fi cunoscut. Tăcerea este şi o modalitate de a-ţi controla emoţiile, de a preveni rostirea anumitor cuvinte care ar putea răni interlocutorul; tăcerea poate evidenţia şi un refuz, managerul refuzând să comunice datorită diferenţelor de opinii şi convingeri sociale sau personale. Deşi uneori tăcerea este echivalentă cu indiferenţa sau chiar plictiseala, există şi situaţii când, din contră, tăcerea înseamnă apreciere, admiraţie sau interes, inclusiv pentru un manager, care analizează situaţia „la rece” pentru ca apoi să poată lua cele mai bune decizii (Dobrescu, 2010).

Încurajând răspunsurile, tăcerea se dovedeşte a fi un puternic instrument de comunicare; studiile privind activităţile pe care le desfăşoară de-a lungul zilei intelectualii americani (Stanton, 2005) arată că 7 minute din 10 aceştia sunt angajaţi într-o formă de comunicare, activităţile cu profil de comunicare fiind distribuite astfel: 39% transmit (9% scris şi 30% vorbit) şi 61% recepţionează (16% citit şi 45% ascultat), această proporţie putând fi diferită la alte segmente de populaţie a căror ocupaţie implică într-o măsură mai mică scrisul sau cititul (dar ponderea ascultării se menţine prioritară şi în aceste cazuri, ascultarea cel puţin sub aspect cantitativ aflându-se în fruntea manifestărilor de comunicare).

Tăcerea reprezintă o verigă extrem de importantă a lanţului comunicaţional, fiind o condiţie de bază a receptării corecte a mesajului: dacă mesajul nu este recepţionat corect, el nu reprezintă decât un zgomot de fond; ascultarea nu este un proces pasiv, ci presupune înţelegerea, interpretarea şi integrarea informaţiei primite în modelele de cunoaştere proprii.

Publicat în comunicare organizationala, organizații | Lasă un comentariu

Valoarea oamenilor în organizaţii

În actualul context economic, în care cele mai multe organizaţii continuă să lupte pentru existentă, se naşte o întrebare legitimă: Care este de fapt importanţa oamenilor în organizaţii?
Organizatiile sunt create de regulile si resursele aduse si adoptate de oameni, iar natura organizaţiei este un rezultat al acţiunilor oamenilor. Aşadar, comportamentul unei organizaţii reflectă alcătuirea psihologică, etnică, rasială, culturală şi politică a oamenilor.
Importanţa oamenilor ca „proprietăţi vitale” este de multe ori trecută cu vederea astăzi. Nesiguranţeleşi fanteziile noastre umane par să se reflecte în modul în care ne organizăm munca. Reţineţi că sunt firme unde roboţii pe care noi îi creăm ajung să fie mai puternici şi mai inteligenţi decât noi şi să devină o ameninţare majoră pentru viaţă şi „suprevieţuirea” noastră. Acest lucru se întamplă astăzi în mediul de afaceri. Organizaţiile devin gigantice şi preiau propriile caractere, imagini, atitudini şi inteligenţă. Corporaţiile mari duc acest lucru la un alt nivel, devenind foarte influente în modul în care puterile economice şi militare majore ale lumii iau decizii în ceea ce priveşte problemele de ordin  politic, economic, social, tehnologic, legal şi cel legat de mediul înconjurător.
Importanţa oamenilor în organizaţii este în continuare  imensă pentru că oamenii sunt cei care fac planul, proiectează, implementează, susţin şi încheie viaţa unei organizaţii. De la acest lucru simplist, dar vital, putem presupune că una dintre cele mai importante funcţii într-o organizaţie este managementul funcţiei de resurse umane.
Poveştile organizaţiilor din ultimele decenii pot fi reduse la afirmaţia că s-a produs un schimb de la autoritatea instituţională împlementată în structurile organizaţiilor către relaţii de management mai flexibile. Este o modificare în paradigma managementului de la conducere spre guvernare. Acest lucru poate fi regăsit şi în conceptul de guvernamentalitate introdus de Foucault ( M. Foucault, 1991). Putem urmări tranziţia de la conducere spre guvernare, adică spre ghidare, direcţionare, motivare şi formare a oamenilor în legătură cu ce este cel mai bine să facă pentru ei şi pentru organizaţie ca întreg. Aşadar, organizaţiile se redefinesc constant, în funcţie de cum sunt manageriate. Organizaţiile se transformă din instituţiile birocratice tradiţionale în organizaţii flexibile, centrându-se pe eficacitatea angajaţilor şi dezvoltarea acestor, generând soluţii inovative.
Este evident că abilităţile şi talentul individual nu mai sunt suficiente pentru succesul organizaţional. Elementul cu adevărat important este capitalul uman. Acesta se referă adesea la caracteristicile şi abilităţile pe care oamenii le aduc organizaţiilor, precum  devotament, loialitate, expertiză. Totuşi, resursele umane sunt foarte diferite de alte resurse dintr-o organizaţie. Aşa cum am menţionat mai devreme, oamenii au medii de provenienţă, valori, credinţe, niveluri de experienţă şi cunoştinţe diferite, aşadar, contribuţia lor la organizaţie ca şi o resursă, este foarte imprevizibilă, unică şi are potenţial pentru dezvoltarea ulterioară prin inovare. Deci, importanţa oamenilor în organizaţii, în acest context economic este maximă.

Publicat în organizații, organizational learning | Lasă un comentariu

Economia care învață, față în față cu economia care supraviețuiește

Conceptul de „learning economy” este construit pe ideea că mediul de azi aduce o perisare rapidă a cunoașterii și abilităților. O economie care învaţă este o economie în care învățarea continuă și abilitatea de a obţine noi competenţe este esenţială pentru succesul indivizilor şi pentru performanţa firmelor, regiunilor sau ţărilor. Indivizii şi companiile se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme care pot fi rezolvate numai prin desprinderea de vechile informaţii, tipare de gândire și moduri de funcționare. Intensificarea competiţiei duce la o selecţie a organizaţiilor şi indivizilor care sunt capabili de învăţare rapidă, şi care astfel accelerează ritmul schimbării. Tranziţia către o economie care învaţă confruntă indivizii şi companiile cu noi cerinţe, de a promova flexibilitatea funcţională şi reţelele, precum și formarea de echipe performante și adaptabile, capacitatea de a funcționa în regim multitasking și organizarea din ce în ce mai bună a informației. „Învăţarea prin a face” (learning by doing) şi „învăţarea prin interacţiune” (learning by interacting)  sunt noile forme prin care competențele se șlefuiesc continuu, iar aceasta se petrece și în forme de educație alternative și non-formale.

Cu toate că unele sectoare din regiunile „avansate economic” (spus cu o oarecare ironie) din România (centre urbane importante) încep să corespundă la această descriere, celelalte sectoare și zone din România par desprinse dintr-un alt film. Economia care învață pare un deziderat imposibil de atins, câtă vreme economia în care ne aflăm, în ansamblul ei, nu se poate desprinde de nivelul bazal, de supraviețuire. O lipsă desăvârșită a strategiei sau discontinuitatea măsurilor, în anumite sectoare, a dus la risipa resurselor și capacităților existente, în special în domeniul industrial, și în final la lipsa unităților de producție. Există zone întregi, pe harta României, unde nu se produce nimic și unde oamenii nu se pot angaja nicăieri. În același timp, sărăcia pieței, birocrația și dările excesive descurajează inițiativa antreprenorială. Companiile multinaționale, mallurile, concernele și corporațiile întâlnesc un paradis prin care se pot dezvolta fără prea multe piedici, și să ducă înapoi profitul către marile puteri ale lumii – care rămân mari prin acest proces. Și nu, imperiul mondial modern nu este o glumă, există cu adevărat – iar România nu este într-o poziție de invidiat. Analize socio-economice? Spațiu public care dezbate teme de o falsă actualitate? Candidați la președinție care promit unele și altele? Acestea sunt povești, câtă vreme adevărul rămâne la fel de nespus ca pe vremea comunismului, și viața românului de rând este înecată în facturi și rutina supraviețuirii, pentru care muncește mult prea mult (sau nu muncește, doar disperă…). Probabil, România va supraviețui doar datorită fondurilor structurale, celor care muncesc la munci (modeste și grele) în afară și poziției de aliat strategic pentru NATO. Însă o viață de servitute nu este de dorit, pe termen lung, pentru o țară…să ne dorim trezirea din visul acesta nu prea frumos.

 

Publicat în learning economy, organizational learning | Lasă un comentariu

La masterat, trebuie să se „vorbească pe limba angajatorului!”

Proiectul ”Euroantreprenoriat – calificări universitare pentru europenizarea societății românești” își propune să contribuie la creșterea capacității universităților din România de a furniza calificări academice care să țină cont de dinamica pieței muncii, sporind, astfel, șansele absolvenților de a obține un loc de muncă în domeniile pentru care s-au pregătit. În acest scop, în perioada iulie-octombrie 2014, a fost realizat un studiu privind competențele și calificările pe care trebuie să le dețină specialiștii în comunicare, guvernanță și antreprenoriat. Studiul are la bază o cercetare calitativă realizată pe bază de interviuri și focus grupuri, al cărei scop a fost de a armoniza programele de studiu pentru Masteratele de EU Communication & governance, Project management și Brand management și comunicare corporatistă cu transformările din societatea românească, atât la nivel micro (evoluția pieței muncii din domeniile respective), cât și macro (europenizarea societății românești).

Au fost realizate 10 interviuri cu reprezentanți ai Centrului de Consiliere și Orientare Profesională al SNSPA, șefii catedrelor de Comunicare și, respectiv, Relații Publice din cadrul FCRP (responsabili cu dezvoltarea curriculară), reprezentanți ai potențialilor angajatori. Iată câteva dintre concluziile studiului, elaborate în urma analizei și interpretării interviurilor: în primul rând, au subliniat importanța europenizării învățământului masteral, prin dezvoltarea unui cadru comun de convergență a diverselor sisteme de învățământ din Uniunea Europeană. Europenizarea facilitează recunoașterea națională și europeană a calificărilor și competențelor obținute de absolvenți programelor de masterat analizate.

Apoi, intervievații au menționat importanța caracterului interdisciplinar  al programelor de învătățânt pentru calitatea calificărilor obținute de studenți. Dezvoltarea curriculară este esențială și, pe lângă aportul specialiștilor în domeniu, input-ul angajatorilor trebuie să aibă o pondere semnificativă în acest proces. Totuși, cel mai important aspect al îmbunătățirii programelor de studiu ține, în opinia respondenților, de modul în care dimensiunea practică a calificărilor este reflectată în curricula. Se impune consolidarea dimensiunii aplicate în programele de studiu, simularea unor cazuri relevante pentru fiecare domeniu de studiu, lucru care contribuie semnificativ la acumularea cunoștințelor și competențelor de către studenți. Intervievații, în special angajatorii, au subliniat clivajul dintre „limbajul de școală” și ”limbajul dintr-o companie reală” și impactul puternic pe care această diferență îl are asupra performanțelor absolventului. Armonizarea programelor de studiu cu nevoile pieței de muncă se reflectă în opțiunea studenților pentru o specializarea anume și, mai important, în șansele acestora de a se angaja și de a profesa în domeniul pe care și l-au ales. În final, calitatea cursurilor, adaptarea acestora, organizarea eficientă pot contribui semnificativ la prestigiul unui program masteral, la poziționarea lui pe piața forței de muncă, atât din perspectiva studenților, cât și din perspectiva angajatorilor.

„Euroantreprenoriat – calificări universitare pentru europenizarea societății românești” (POSDRU/156/1.2/-
G/140578) este un proiect implementat de Facultatea de Comunicare și Relații Publice (Școala Națională de
Studii Politice și Administrative, București – SNSPA Bucuresti) în parteneriat cu Institutul de Studii Euripene
din cadrul Vrije Universitiet Brussels (VUB). Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Axa prioritară nr. 1 – „Educaţia şi formarea
profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”, Domeniul
major de intervenţie 1.2 – „Calitate în învăţământul superior”

 

Publicat în antreprenoriat | Lasă un comentariu